Acum blogul se va numi şi el ca emisiunea (Cultura.net)  şi va sta alături de celelalte bloguri ale RRC.

Împachetatul posesiunilor intelectuale, încărcatul şi descărcatul mobilierului radiofonic, aranjarea casei nou-nouţe a luat ceva timp, aşa că am rămas cu două săptămâni în urmă faţă de emisiune. Voi recupera la noul domiciliu.

Sondajul a fost realizat după ce Parlamentul European a anunţat că doreşte să schimbe legislaţia care ţine de industria telecomunicaţiilor a Uniunii Europene, pentru a accelera şi susţine competiţia dintre companiile care furnizeză servicii de internet. “Responsabilii Uniunii Europene ar trebui să se asigure că autorităţile naţionale au puterea necesară de a acţiona în cazurile în care managementul companiilor au o atitudine discriminatorie sau anti-competitivă”, au declarat oficiali ai celor trei companii care au compandat sondajul, într-un comunicat.

Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 944 de consumatori din Franţa, Germania şi Marea Britanie. „Consumatorii cred că ar trebui să aibă acces la toate serviciile şi site-urile online. Nu vor ca accesul lor la internet să fie blocat sau limitat”, arată cercetarea. Cei mai mulţi dintre utilizatorii de internet nici nu sunt conştienţi de faptul că accesul lor la unele servicii sau site-uri este restricţionat.

Unul din zece internauţi din Marea Britanie a declarat că ar fi dispus să plătescă mai mult unui alt furnizor de servicii internet dacă actualul ar bloca sau restricţiona accesul online al utilizatorilor. Procentajul a fost mai mare în Germania, unde 15% dintre repondenţii la sondaj au declarat că ar schimba furnizorl, dacă cel actual ar restricţiona accesul la serviciile online.

Discutăm despre www.monumenteromania.ro si despre Harta Monumentelor din Bucureşti.

Potrivit Reporteri Fără Frontiere, ţările “inamice ale internetului” sunt Arabia Saudită, Myanmar, China, Coreea de Nord, Cuba, Egiptul, Iranul, Uzbekinstan, Siria, Tunisia, Turkmenistan şi Vietnam. „Toate aceste ţări au transformat reţeaua lor în intranet, impiedicându-i pe internauţi să acceseze informaţiile considerate indezirabile şi, aproape sistematic, au luat măsuri represive împotriva internauţilor care sunt la originea acestor informaţii”, arată organizaţia.

China deţine recordul în ceea ce priveşte numărul disidenţilor care au fost închişi (în număr de 49), urmată de Vietnam (7) şi de Iran (4). Reprezentanţii Reporteri Fără Frontiere au identificat, în total, 69 de cazuri ale unor persoane închise pentru că s-au exprimat liber pe Internet.

Pe de altă parte, organizaţia a mai realizat o altă listă cu zece ţări, care se află sub supraveghere după ce au implementat măsuri care ar putea conduce la abuzuri. Pe acestă listă se află Australia, Bahrain, Belarus, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite, Eritreea, Malaiesia, Sri Lanka, Thailanda şi Zimbabwe Australia se află pe această listă din cauza unui proiect de lege aflat în discuţie încă din 2006, care le impune tuturor furnizorilor de servicii de internet să cenzureze conexiunea online în fiecare gospodărie pentru a elimina conţinuturile considerate nepotrivite.

Acest proiect de lege a fost propus în vederea luptei împotriva pornografiei infantile şi pentru apărarea drepturilor de autor. Potrivit reprezentanţilor Reporteri Fără Frontiere, acest proiect legislativ intervine într-un context în care deja legislaţia privind terorismul atentează grav la confidenţialitatea corespondenţei private. Organizaţia reproşează, de asemenea, autoriţăţilor din Coreea de Sud că recurg la mijloace de reglementare exagerate.

De ce ar bloca cineva, prin decizie de la manager şi filtru de la departamentul IT, emailul de Yahoo? Din două motive. În primul rând, angajaţii nu trebuie să se ocupe de problemele personale în timpul orelor de serviciu. Le-am limitat posibilitatea de a se juca, pe aceea de a se amuza şi pe cea de a sta de vorbă „live”, acum e timpul să le tăiem şi contactele cu persoanele din viaţa lor privată. Izolare deplină, cel puţin în orele când suntem stăpâni peste minţile, corpurile şi viaţa lor. În cele 10 ore, câte petrec ei la birou, aceşti oameni sunt proprietatea noastră. Sunt o resursă de care trebuie să dispunem tot mai eficient.

În al doilea rând, mailurile care intră şi ies prin Outlook Express pot fi citite. E un raţionament în prelungirea celui de dinainte. Dacă angajaţii vorbesc firma de rău? Dacă dau informaţii „din casă”? Sau dacă, pur şi simplu, pierd prea mult vremea cu emailuri personale? Avem dreptul să ştim şi să acţionăm în consecinţă, deoarece îi plătim.

Nu înţeleg totuşi cum angajaţii unei companii mari, altfel persoane competente şi foarte bine pregătite, tolerează un astfel de tratament. Aceşti manageri români care inventează şi aprobă astfel de interdicţii, pe măsură ce văd că „le merge”, sunt nişte habotnice educatoare ce încearcă fără succes să lase impresia că nu ar conduce grădiniţe, ci firme. Numai la grădiniţă copiii stau închişi pe timpul programului şi sunt, trup şi suflet, la discreţia unui „adult” care îşi permite să ia decizii în locul lor. Şi numai la grădiniţă fiinţele umane, încă prea fragede ca să protesteze, sunt, din când în când, supuse unor sancţiuni arbitrare.

Orice manager care nu ar purta, în secret, în suflet o educatoare de grădiniţă ar înţelege că munca angajaţilor se evaluează nu după timpul petrecut desenând bastonaşe, ci după rezultat. E perfect legitim să sancţionezi un angajat dacă nu şi-a terminat, la timp, un proiect şi să-i recomanzi, eventual, să îşi gestioneze mai bine timpul. În fond, fiecare adult ce a trecut printr-o şcoală se presupune că, după mii de cursuri şi de examene, de teme şi de termene de predare cel puţin un lucru ştie foarte bine să facă: să-şi gestioneze singur timpul.

Sunt indivizi şi indivizi: unii sunt şcoleri silitori, lucrează eficient şi îşi pot împărţi efortul, în mod egal, pe o perioadă lungă de timp. Alţii sunt chiulangii, lucrează în hopuri, pierd vremea admirând lumea şi lucrurile şi apoi, cuprinşi de inspiraţie sau de panică, termină totul printr-un mare efort final. Important e că şi unii, şi ceilalţi ajung la finish, şi cursa nu e câştigată de fiecare dată de şcolerii silitori.

Şi ce te faci, pe de altă parte, dacă, după toate interdicţiile, angajatul infantilizat prin deciziile tale tot nu şi-a terminat proiectul la timp? Pe ce vei da atunci vina? Aceşti şefi îşi subestimează, plini de naivitate, angajaţii. Dacă cineva şi-ar propune să piardă timpul, ar reuşi foarte bine şi fără Yahoo Messenger. „Mircea, fă-te că lucrezi” e un îndemn a cărui cuprindere e limitată doar de imaginaţia lui Mircea.

De ce-şi permit aceşti oameni să se joace de-a cenzurarea Internetului pe banii şi cu materialele unor acţionari străini? Pentru că acţionarii sunt interesaţi doar de produsul finit. Dacă acţionar e bugetul de stat, cu atât mai bine: mână liberă pentru directori. Angajaţii nu protestează pentru că au un salariu peste media pe economie şi nu vor să şi-l piardă, pentru că n-au avut unde şi când să înveţe ce înseamnă drepturi, sindicat, solidaritate, pentru că mulţi dintre ei sunt prea ocupaţi să-şi termine treaba mai repede, să poată pleca măcar la 11 noaptea acasă.

(Articolul este o variantă adaptată pentru radio a unui eseu publicat aici)

Institutul administrează una dintre cele mai importante resurse informaţionale despre patrimoniul cultural românesc. Mai multe detalii aici si aici.

Fundaţia, care oferă asistenţă pentru numeroase forme de dependenţă, ar fi primit 2000 de cereri de ajutor în 2007, dintre care 170 erau legate de jocuri; în toate cele 170 de cazuri era vorba despre World of Worcraft. Jocul a făcut, se pare, victime în întreaga lume. Un adolescent suedez a murit după ce nu s-a desprins de World of Worcraft 20 de ore la rând; un alt tânăr, în vârstă de 28 de ani, din Beijing, a murit din motive similare. Şi acestea sunt cazurile extreme.

Un site web intitulat WoWdetox (www.wowdetox.com) e conceput ca un ajutor pentru cei care vor să renunţe la World of Worcraft. Aici jucătorii se întâlnesc, schimbă mesaje, îşi povestesc experienţele, arată cum au reuşit să se vindece. Printre efectele negative semnalate de jucători se numără: deteriorarea relaţiilor sociale, o performanţă scăzută la şcoală sau la locul de muncă (în unele cazuri excepţionale, repetarea anului sau pierderea locului de muncă), conflicte în familie sau în cuplu, din cauza timpului excesiv dedicat jocului.

Şi, dincolo de timpul petrecut on-line, unul dintre efectele perverse ale jocului este că acaparează mintea internautului şi atunci când acesta nu e conectat la realitatea virtuală. „Încă mă joc off-line pe calculator, însă nu o fac în fiecare zi, şi nu-mi petrec fiecare oră, cât timp stau treaz, gândindu-mă la joc. Când am renunţat la WoW, jucam doar în jur de 10-15 ore pe săptămână, însă mă gândeam la joc în mod permanent”, scrie unul dintre „pacienţii” vindecaţi, pe www.wowdetox.com.

Tonul mesajelor de pe site reflectă, în general, o mare uşurare: foştii jucători dependenţi simt că au câştigat o mulţime de timp liber şi că pot face mult mai multe lucruri pentru ei înşişi, odată ce s-au desprins de RPG-ul on-line.

Există, însă, pentru aceia care cred că au renunţat la joc, marele risc ca acesta să pună stăpânire pe ei din nou. Mulţi bloggeri povestesc cum s-au crezut vindecaţi, pentru a reveni iar şi iar. Unul dintre ei scrie: „Aş compara World of Warcraft cu heroina. Creează o dependenţă extremă odată ce l-ai încercat. Dacă eşti suficient de norocos ca să renunţi, imboldul de a juca va rămâne mereu acolo. Sunt mari şanse să recidivezi, la un moment dat. Cred că joc WoW de aproape un an şi jumătate şi am renunţat de trei ori, până acum. Desigur, m-am apucat iar de joc. Aşa că de patru ori am abandonat jocul şi de patru ori m-am târât înapoi la el”.

Enciclopedia „wikiHow” propune un tratament în 10 paşi pentru dezintoxicarea de World of Worcraft. Printre măsurile recomandate se numără: recunoaşte că ai o problemă dacă un joc preia controlul asupra vieţii tale; află ce ţi-a provocat depedenţa, ce te atrage de fapt în World of Worcraft; umple-ţi timpul liber cu activităţi semnificative; dacă celelalte sfaturi nu funcţionează, fii cel mai bun din joc, până te plictiseşti; şterge-ţi personajul şi contul, arde CD-urile de instalare. Cititul e o alternativă deloc neglijabilă: „Romanele au la fel de multf reamăt şi la fel de multe aventuri ca WoW, însă prin ele îţi poţi dezvolta alte deprinderi – cum ar fi gândirea critică şi vocabularul – diferite de acela pe care acea povestire şi acea experienţă de joc interactive le vor aduce”.

MMORPG-urile sunt doar un tip de jocuri on-line. Există nenumărate alte jocuri, RPG-uri sau de strategie, desfăşurate pe Internet, însă nu am auzit despre nici unul care să fie comparat cu cocaina. Ce face acest univers fictiv aşa special? Un internaut scrie, nu fără ceva simţ poetic: „O, Doamne! Culorile, texturile, sunetele – fac lumea reală să pară, prin comparaţie, o cochilie mohorâtă şi goală! Eram prins în capcană de un splendind orizont de imagini care pot fi găsite doar în cele mai dulci dintre visele fantastice. Chiar şi ecranul de conectare, pâlpâind cu irizaţii roşii, îmi zâmbea şi-mi şoptea promisiuni ale unor plăceri vrăjite”.

Aceste plăceri, combinate cu noi şi noi mize temporare ce ascund absenţa oricărei mize, îi fac pe jucătorii dependenţi să revină, din nou şi din nou, la viciul lor. Şi, comparativ cu alte narcotice, arată un fost jucător, World of Worcraft, cu doar 16 dolari cheltuiţi lunar, e cel mai ieftin produs de pe piaţă.

Podcast:

Informaţia a fost confirmată de ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Gabriel Sandu. „În forma actuală, Legea 298/2008 privind reţinerea datelor din comunicaţii excede prevederile Uniunii Europene. Actul normativ va fi modificat până la finele acestui an, termen până la care toţi operatorii de telecomunicaţii vor asigura condiţiile tehnice pentru securizarea informaţiilor reţinute”, a declarat pentru Mediafax ministrul Comunicaţiilor.

Legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care a intrat în vigoare în 21 ianuarie, prevede că furnizorii de servicii de comunicaţii pot da procurorilor date de trafic şi localizare corespunzătoare serviciilor de acces la Internet, poştă electronică şi telefonie prin Internet doar dacă aceştia au început urmărirea penală în dosarul pentru care cer informaţiile.

Pe de altă parte, reţinerea de date de trafic şi localizare corespunzătoare a serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin Internet se va aplica începând cu 15 martie 2009. Constituţionalitatea Legii privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de telefonie mobilă va fi analizată de Curtea Constituţională, după ce instanţa Tribunalului Bucureşti a admis o excepţie ridicată într-un proces dintre un ONG şi o companie de telefonie. Tribunalul Bucureşti a admis cererea ONG-ului care a susţinut că Legea privind reţinerea datelor încalcă articolul 28 din Constituţa României.

De asemenea, Asociaţia Pro Democraţia, Agenţia de Monitorizare a Presei, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Centrul de Resurse Juridice, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul de Asistenţă pentru Organizaţii Neguvernamentale şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile solicită Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională privind limitarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, adusă de Legea 298/2008.

Organizaţiile semnatare ale scrisorii au solicitat Avocatului Poporului, în calitatea sa de instituţie independentă, menită să protejeze cetăţenii de abuzuri din partea autorităţilor administraţiei publice, să ia măsuri urgente în acest caz.

Podcast:

Ambele teste sunt construite pornind de la grila politică actuală. Asta înseamnă că răspunsurile internauţilor vor fi comparate cu cele ale principalelor partide care au candidat în alegerile parlamentare din noiembrie 2008. Partidele politice luate în calcul de ambele teste sunt PD-L, PSD, PNL, UDMR, PC, PNŢ–CD, PNG şi PRM.

Rezultatul, şi într-un caz, şi în celălalt, va fi o grilă de compatibilitate: în ordine, la finalul testului vor fi înşirate partidele cele mai apropiate de preferinţele respondentului. www.testvot.eu propune 31 de întrebări, împărţite în 13 categorii: protecţie socială, justiţie, proprietate, economie, taxe, sănătate, educaţie, egalitate de şanse, sistem politic ş.a. Fiecare întrebare are şase variante de răspuns: acord complet, acord parţial, poziţie neutră, dezacord parţial, dezacord complet şi varianta „nu ştiu/nu am nici o opţiune”. Pentru anumite probleme, utilizatorul poate cere lămuriri suplimentare. De exemplu, pentru întrebarea „cota unică de impozitare trebuie păstrată aşa cum funcţionează astăzi”, veţi afla când a fost introdus acest sistem în România, în ce ţări există modalităţi similare de impozitare şi care sunt avantajele şi dezavantajele impozitului unic.

Grila finală e defalcată pe cele 13 secţiuni. Viziunea asupra problemelor economice, de pildă, se poate suprapune în proporţie de 100% cu cea a unui partid, în timp ce potrivirea în privinţa problemelor de protecţie socială poate fi de doar 33%, cu programul aceluiaşi partid. Rezultatele pot fi desfăşurate într-o analiză detaliată, pe întrebări, pot fi vizualizate într-un grafic clasic sau într-un sistem radial, de tip „radar”.

„Testează-ţi votul” (www.testvot.eu) este un proiect al unei organizaţii neguvernamentale, Median Research Center, cu scopul „de a oferi cetrăţenilor accesul la informaţii din surse valide din punct de vedere ştiinţific în ceea ce priveşte diferenţele de viziune şi de politici dintre partidele înscrise în alegeri”. Fundaţia MRC garantează că „analiza răspunsurilor pe care le-ai dat la întrebările din chestionar este una ştiinţifică, ne-partizană”.

„Busola politică” (www.busolapolitica.ro) funcţionează, în mare, după aceleaşi principii. Testul de aici numără 20 de întrebări, împărţite în patru domenii: economic, social, politic şi politică externă. Răspunsurile au cinci nuanţe – între acord total şi dezacord total, printr-o poziţie de neutralitate; pe o a doua linie, testul dublează fiecare întrebare cu o alta: cât de important este acest subiect pentru dumneavoastră? La sfârşit, o listă detaliată a rezultatelor arată cum a răspuns, întrebare cu întrebare, fiecare dintre partidele luate în vizor. Parcurgând lista, vom constata că există subiecte, precum măsurile necesare pentru a stimula implicarea femeilor în politică şi în administraţie, asupra cărora cel puţin jumătate dintre partidele de pe listă „nu se pronunţă”.

Neutralitatea unui partid faţă de un subiect anume se poate traduce, de fapt, prin lipsa de interes a respectivei formaţiuni faţă de chestiunea dată. Unele partide, precum PNG, nu răspund de fapt decât la foarte puţine dintre întrebările testului. Răspunsurile nu sunt obţinute direct de la membrii respectivelor formaţiuni; ele sunt adunate de o echipă de cercetători, care monitorizează proiectele legislative propuse sau susţinute în Parlament, declaraţiile publice ale unor lideri sau programele de guvernare înaintate pentru alegeri.

„Busola politică” este un proiect al Institutului European pentru Democraţie Participativă – Qvorum ce urmăreşte „creşterea culturii politice prin informarea asupra punctelor de vedere ale partidelor politice cu privire la teme aflate pe agenda publică”. www.busolapolitica.ro este similar altor instrumente de orientare politică, precum www.politicalcompass.org. Spre deosebire de „Political Compass”, care stabileşte o poziţionare generală, pe două axe de coordonate ideologice, „Busola politică” şi „Testează-ţi votul” încadrează răspunsurile într-un anumit context şi le traduc într-o ierarhie a partidelor, pentru un moment bine precizat.

Am trecut de câteva ori prin ambele teste, la diverse intervaluri de timp, şi am obţinut de fiecare dată rezultate diferite; fiecare nuanţă poate presupune o răsturnare de clasament.  Apoi, ierarhiile sugerate de www.testvot.eu nu au fost niciodată aceleaşi cu cele alcătuite de www.busolapolitica.ro. Aşadar, precizia testelor poate varia şi rezultatul nu e literă de lege. Câştigul real este însă altul: testele arată că, cel puţin pe hârtie, jucătorii mari de pe scena politică urmează nişte repere ideologice bine conturate, care presupun viziuni politice, sociale şi economice distincte.

Răspunsurile social-democraţilor şi ale democrat-liberalilor, de pildă, nu au aproape niciodată aceeaşi nuanţă. Deseori ele se vor bate cap în cap. Cei care au descoperit testele înaintea alegerilor au avut ocazia să observe acest lucru, dacă au parcurs ambele chestionare. După alegeri vor constata, însă, că politica reală rareori îşi dă silinţa să ţină seama de platformele program.